Traseul cablurilor în jgheaburi și conducte

Traseul cablurilor în jgheaburi și conducte

Instalarea liniilor de cablu în jgheaburi și conducte este o metodă larg răspândită în diverse fabrici industriale și instalații electrice. Această abordare este de obicei implementată deschis pe pereți și tavane în diverse medii, inclusiv zone uscate, umede, cu temperaturi ridicate și periculoase de incendiu, precum și spații cu atmosferă agresivă din punct de vedere chimic. Își găsește aplicații principale în clădiri industriale, camere tehnice, subsoluri, depozite, ateliere și instalații exterioare.

Definirea componentelor: Tăvi vs. Conducte

Această metodă deschisă de gestionare a cablurilor utilizează tăvi și conducte pentru a organiza sistemele de alimentare și de curent redus, asigurând acces facil și inspecție vizuală a traseelor ​​cablurilor.

Jgheaburile pentru cabluri sunt structuri deschise, necombustibile, asemănătoare unor jgheaburi, fabricate din diverse materiale. Acestea funcționează ca o structură de susținere, fixând poziția cablurilor, dar nu oferind protecție împotriva deteriorării fizice. Rolul lor principal este de a facilita o pozare sigură, ordonată și ușor de gestionat. În mediile rezidențiale și administrative, acestea sunt de obicei utilizate pentru cablaje ascunse (în spatele pereților, deasupra tavanelor suspendate sau sub podele ridicate). Pozarea deschisă a cablurilor folosind jgheaburi este, în general, permisă numai pentru rețelele industriale.

Canalele de cabluri sunt secțiuni goale închise (dreptunghiulare, pătrate, triunghiulare etc.) cu o bază plată și capace detașabile sau solide. Spre deosebire de jgheaburi, funcția lor principală este de a proteja cablurile închise de deteriorări mecanice. Canalele cu capace detașabile sunt utilizate pentru cablaje deschise, în timp ce canalele solide (oarbe) sunt pentru instalare ascunsă.

Ambele sunt montate pe structuri de susținere de-a lungul pereților și tavanelor, creând „rafturi” pentru cabluri.

Materiale și aplicații

Conform codurilor de instalații electrice, jgheaburile și canalele de cabluri sunt fabricate din metal, materiale nemetalice sau compozite.

Jgheaburi/Conducte metalice: De obicei, fabricate din oțel galvanizat sau inoxidabil, sau aluminiu. Oțelul galvanizat oferă o rezistență excelentă la coroziune, fiind potrivit atât pentru utilizare în interior, cât și în exterior, pe diverse suprafețe. Conductele din oțel pot fi utilizate în mod deschis în încăperi uscate, umede, calde și cu pericol de incendiu, unde conductele din oțel nu sunt obligatorii, dar sunt interzise în atmosfere umede, extrem de umede, agresive chimic sau explozive.

Conducte nemetalice (din plastic): De obicei fabricate din PVC, acestea sunt utilizate pentru cabluri de joasă tensiune în interior, în special în case și birouri. Sunt rentabile, ușoare, rezistente la umiditate și se integrează bine în interioare. Cu toate acestea, le lipsește rezistența, au o rezistență termică mai mică, o durată de viață mai scurtă și se pot deforma din cauza căldurii cablului, ceea ce le face nepotrivite pentru utilizare externă.

Jgheaburi/Conducte compozite: Fabricate din rășini poliesterice sintetice și fibră de sticlă, aceste produse oferă rezistență mecanică ridicată, rigiditate, rezistență la vibrații, rezistență la umiditate și îngheț, rezistență la coroziune/UV/chimice și conductivitate termică scăzută. Sunt ușoare, ușor de instalat și au o durată lungă de viață. Disponibile în variante solide sau perforate, deschise sau închise, sunt ideale pentru condiții solicitante, atât în ​​interior, cât și în exterior, inclusiv în medii agresive.

Jgheaburi din beton armat: Se utilizează pentru trasee de cabluri subterane sau la nivelul solului. Acestea rezistă la sarcini mari, sunt durabile, impermeabile și rezistente la schimbări de temperatură și mișcări ale terenului, ceea ce le face potrivite pentru zone seismice și soluri umede. După instalare și umplere, acestea oferă protecție completă pentru cablurile interne, permițând în același timp inspecția și repararea ușoară prin deschiderea capacului.

Varietăți de design

Perforate: Prezintă găuri în bază și pe laterale, reducând greutatea, facilitând montarea directă și asigurând ventilație pentru a preveni supraîncălzirea cablurilor și acumularea de umezeală. Cu toate acestea, oferă o protecție mai redusă împotriva prafului.

Solide: Au baze și suprafețe solide, neperforate, oferind o protecție ridicată împotriva factorilor de mediu, praf și precipitații. Acest lucru vine cu prețul răcirii naturale restricționate a cablurilor din cauza lipsei de ventilație.

Tip scară: Constă din șine laterale ștanțate conectate prin traverse, asemănătoare unei scări. Acestea suportă bine sarcini grele, sunt ideale pentru trasee verticale și deschise și oferă o ventilație și un acces excelente pentru cabluri.

Tip sârmă: Construite din sârmă de oțel galvanizat sudată. Sunt foarte ușoare, oferă ventilație și acces maxim și permit ramificarea ușoară. Cu toate acestea, nu sunt destinate sarcinilor grele și sunt ideale pentru trasee orizontale ușoare și puțuri de cablu.

Selecție și instalare

Alegerea tipului și materialului depinde de mediul de instalare, tipul camerei, tipul și dimensiunea cablului. Dimensiunile jgheabului/conductei trebuie să se potrivească diametrului cablului sau fasciculului cu o capacitate suplimentară suficientă.

Secvența de instalare:

Marcarea traseului: Marcați calea, indicând locațiile pentru puncte de sprijin și atașare.

Instalare suport: Instalați suporturi, console sau suporturi de prindere pe pereți/tavane. Este necesară o înălțime minimă de 2 metri față de podea/platforma de service, cu excepția zonelor accesibile numai personalului calificat.

Montarea tăvii/conductelor: Fixați tăvile sau conductele pe structurile de susținere.

Secțiuni de conectare: Jgheaburile sunt conectate prin plăci de îmbinare cu șuruburi sau prin sudură. Conductele sunt conectate folosind conectori și șuruburi. Etanșarea conexiunilor este obligatorie în medii cu praf, gaze, ulei sau umed și în aer liber; încăperile uscate și curate pot să nu necesite etanșare.

Tragerea cablurilor: Cablurile sunt trase cu ajutorul unui troliu sau manual (pentru lungimi mai scurte) peste role.

Pozarea și fixarea cablurilor: Cablurile sunt transferate de pe role în jgheaburi/conducte și fixate.

Conectare și fixare finală: Cablurile sunt conectate și fixate în final.

Metode de așezare a cablurilor în jgheaburi:

În rânduri simple cu goluri de 5 mm.

În fascicule (max. 12 fire, diametru ≤ 0,1 m) cu 20 mm între fascicule.

În pachete cu intervale de 20 mm.

În mai multe straturi, fără goluri.

Cerințe de fixare:

Jgheaburi: Fasciculele sunt fixate cu curele la fiecare ≤4,5 m pe orizontală și ≤1 m pe verticală. Cablurile individuale de pe jgheaburile orizontale nu necesită, în general, fixare, dar trebuie fixate la o distanță de maximum 0,5 m de cotituri/ramificații.

Conducte: Înălțimea stratului de cablu nu trebuie să depășească 0,15 m. Intervalele de fixare depind de orientarea conductei: nu este necesar pentru orizontală cu capac ridicat; la fiecare 3 m pentru capac lateral; la fiecare 1,5 m pentru orizontală cu capac coborât; și la fiecare 1 m pentru traseele verticale. Cablurile sunt întotdeauna fixate la capete, în coturi și puncte de conectare.

Cablurile sunt pozate astfel încât să permită variațiile lungimii datorate schimbărilor de temperatură. Jgheaburile și conductele nu trebuie umplute mai mult de jumătate pentru a asigura accesul pentru întreținere, reparații și răcire cu aer. Conductele trebuie proiectate pentru a preveni acumularea de umiditate, utilizând trape de inspecție și capace detașabile. Etichetele de marcare sunt instalate la capete, coturi și ramificații. Întregul sistem jgheab/conducte trebuie să fie legat la pământ.

Rezumatul avantajelor și dezavantajelor

Avantaje:

Ușurință în întreținere și reparații datorită accesului liber.

Instalare eficientă din punct de vedere al costurilor în comparație cu metodele ascunse sau cu țevile.

Manopera redusă pentru fixarea cablurilor.

Condiții excelente de răcire a cablurilor (în special cu jgheaburi).

Potrivit pentru medii dificile (chimice, umede, calde).

Trasee organizate, distanțare sigură față de pericole și extindere ușoară a sistemului.

Dezavantaje:

Tăvi: Oferă protecție minimă împotriva influențelor externe; instalarea deschisă este restricționată în încăperile umede.

Conducte: Oferă o bună protecție mecanică, dar pot împiedica răcirea cablurilor, reducând potențial capacitatea de curent.

Ambele metode necesită spațiu semnificativ și au un aspect estetic limitat.